Un spațiu de aer între materialul de bolus și piele este o problemă cunoscută în radioterapie. Studiile arată că până și un mic spațiu de aer poate reduce doza de suprafață cu 10–20% (de ex. Butson et al., 2000). Acest lucru poate duce la subdozarea volumului țintă și poate afecta calitatea tratamentului.
BolusCare minimizează acest risc prin adaptarea sa flexibilă la anatomia pacientului, asigurând un contact uniform, fără spații de aer.
În plus, spațiile de aer pot afecta și distribuția dozei în straturile tisulare mai profunde, denaturând astfel geometria de tratament planificată. Riscul unor astfel de neomogenități este deosebit de ridicat în regiuni anatomic complexe sau pe suprafețe cutanate neregulate. O adaptare insuficientă a materialului de bolus poate duce, de asemenea, la variații interfracționale dacă poziționarea variază ușor de la o zi la alta. Acest lucru limitează reproductibilitatea tratamentului și reduce siguranța terapeutică. Evitarea fiabilă a spațiilor de aer reprezintă, prin urmare, un factor esențial pentru o radioterapie precisă și consecventă.